Celulele noastre sunt obişnuite cu
pH-ul alcalin
De ce ne acidifiem?
Acidifierea este problema tipică a
timpului modern, provine în primul rând din greşelile de alimentaţie şi
din stilul de viaţă. Se compune de fapt din trei factori:
• Aportul
crescut de acizi: alimentaţia modernă conţine prea mulţi acizi faţă de
normal (carne, lactate, zahăr etc.), astfel încât cu timpul apare excesul de
acizi în organism. Din această cauză timpul de înjumătăţire a substanţelor de
excrement acumulate în organism va creşte de la 14 de zile la chiar şi un an.
Alimentele fast-food (multă energie,
puţine minerale) şi cina târzie cresc deasemenea aciditatea organismului.
• Aportul scăzut de baze:
Alimentaţia conţine din ce în ce mai puţine alimente neutre sau alcaline, iar
ploile acide scad conţinutul mineral al solului, şi, în consecinţă, cel al
zarzavaturilor şi fructelor crescute pe el. Astfel, scad şi rezervele alcaline
ale organismului.
• Excreţia
scăzută de acizi: În trecut, în timpul muncii fizice, o cantitate
semnificativă de acizi se elimina din organism prin transpiraţie şi prin
respiraţie. Acesta a scăzut datorită stilului modern de viaţă a
civilizaţiilor moderne, astfel, încât echilibrul dintre aportul şi excreţia acizilor
s-a perturbat. Aportul scăzut de lichide şi lipsa exerciţiului fizic
contribuie deopotrivă la acest proces.
În timpul metabolismului, organismul
nostru produce încontinuu acizi, cum ar fi: acidul carbonic,
acidul acetic, acidul uric, acidul lactic, acidul citric, acidul gastric etc.
pH-ul urinii excretate de rinichi are valori între 4,8 şi 7,5. Interesant este
faptul, că de exemplu pH-ul cafelei şi al berii este de 4,0. Ambele au deci
valori de pH mai acide decât cea mai acidă urină pe care rinichiul este în
stare să o excrete!!!
Dacă
metabolismul celulelor întâlneşte obstacole şi este încetinit, pot apărea
modificări şi displazii ale ţesuturilor, şi chiar sistemul imunitar va fi
compromis, ceea ce se manifestă prin probleme imunologice (micoze –
candidoze, receptivitate crescută la boli, reacţii alergice, tumori).
Cum se apără organismul nostru?
La început acizii intră în circuitul
sanguin. Organismul sănătos este pregătit corespunzător pentru neutralizarea
acizilor, care sunt produşi fără întrerupere. În afara rinichilor, excreţia
este posibilă şi prin plămâni, intestine şi piele. Este
esenţială viteza cu care se produce această eliminare, deci dacă acizii sunt
eliminaţi în totalitate sau din contră, se depozitează (ca de exemplu
cristalele de acid uric în cazul gutei uricemice).
În prima
fază a supraâncărcării acide organismul foloseşte baze libere pentru
neutralizarea imediată a acizilor, de aceea, în cazurile trenante scade capacitatea
de tamponare a sângelui. În faza a doua se modifică echilibrul
sodiu-potasiu, iar în a treia fază excesul de acizi este depozitat la nivelul ţesutului
conjunctiv şi a cartilagiilor.
Dacă organismul nu va fi nici mai
departe în stare să le neutralizeze, aceste locuri de depozitare tranzitorie
devin depozite definitive. În cele din urmă, pentru neutralizarea produselor
acide va fi nevoie de eliberarea substanţelor minerale din oase, cartilagii
şi dinţi. Iar substanţele toxice care rezultă din legarea acizilor,
se depun în diferitele părţi ale organismului.
Dacă
capacitatea de tamponare (puffer) a sângelui este depăşită, excesul de acizi se
depune în ţesutul conjunctiv. Acesta se explică prin faptul că celulele
ţesutului conjunctiv sunt mai masive şi mai rezistente la efectul nociv al
substanţelor toxice. Ţesutul conjunctiv lax (mezenchimul) este unul
dintre cele mai importante elemente de structură ale organismului: de fapt, el
fece legătura între vasele sanguine şi celulele organismului.
Acest ţesut de susţinere şi
tansport la un adult cântăreşte aproximativ 18 kg, deci poate fi privit ca
şi cel mai voluminos organ al organismului. Capacitatea de preluare şi de
neutralizare a ţesutului conjunctiv este aşadar foarte mare. Cele mai
multe îmbolnăviri cronice se asociază cu afectarea funcţiilor ţesutului
conjunctiv, unde se produce depozitarea „substanţelor reziduale”.
De aceea, corpul produce lipide,
pentru legarea acizilor şi pentru asigurarea procesului de autoapărare a
organismul faţă de efectele dăunătoare ale acestora.
Dacă
procesul de acidifiere privează organismul şi, mai ales, vasele sanguine de
mineralele care intră în componenţa bazelor (calciu, potasiu, magneziu, zinc),
acestea trebuiesc înlocuite ce alte substanţe de legătură. Astfel de substanţe
sunt colesterolul şi lipidele. Organismul le foloseşte să astupe
cu ele peretele fragilizat al vaselor sanguine. Colesterolul
şi lipidele se pot acumula şi depune pe peretele arterelor, dând naştere
la hipertensiune arterială, hipercolesterolemie şi produc scăderea
rezistenţei vasculare. Când acizii sunt eliminaţi din organism prin
detoxifiere, şi asigurăm aportul de substanţe nutritive esenţiale, tensiunea
arterială şi nivelul de colesterol se normalizează. Acesta este un procedeu
foarte simplu, care funcţionează.
Din cauza
acestui proces de detoxifiere infarctul de miocard, cancerul
sau hemoragia cerebrală, ca staţie finală, este precedat de obezitate,
acuze articulare, reumatism, piroză (arsuri de stomac), oboseală
cronică, eczeme sau orice alt simptom al acidifierii.
Boli produse de acidifiere
Aceste cauze stau la baza mai multor
boli clinice. Astfel de boli asociate acidifierii sunt aftele (ulceraţiile
mucoasei bucale), alergiile, artrita, artroza, celulita, osteoporoza, eczema,
obezitatea şi perturbările de metabolism asociate, oboseala cronică, cariile
dentare, anumite dereglări ale sistemului imunitar, boala de reflux, arsurile
gastrice, febra musculară, înbătrânirea precoce, problemele unghiilor, ulcerul
duodenal, cancerul, mirosul puternic al corpului, problemele legate de
tensiunea arterială etc.
O serie de
afecţiuni oto-rino-laringologice pot fi deasemenea enumerate:
secreţia otică crescută,
inflamaţiile conductului auditiv, mâncărimile, otitele catarale simple,
otoscleroza, scăderea acuităţii auditive, acufenele (zgomotele din urechi),
vertijul (ameţeala), sindromul Meniere, alergiile, guturaiul, strănuturile,
sinuzita, polipii nazali, sângerările nazale, acneea nazală (coşurile de pe
nas), furunculii nazali, mâncărimile nasului, perturbările simţului olfactiv
(de miros), tumori, angine (amigdalite), faringite, tuse, formarea de calculi
salivari, formarea de tartru dentar, halena (mirosul neplăcut al gurii),
sforăiala, candidoza bucală sau alte micoze, perturbările secreţiei salivare,
senzaţia de „gât uscat”, de „mâncărime în gât”, de „nod în gât”, alterarea
simţului gustativ, laringitele, disfonia (răguşeala), cefaleea (durerea de cap)
etc.
În organismul acidifiat se înmulţesc
paraziţii, bacteriile, viruşii, fungii (ciupercile,
de ex. Candida), care, la rândul lor, produc şi ei acizi, şi îşi golesc
substanţele reziduale în organismul nostru, înrăutăţind şi mai mult situaţia.
Paraziţilor nu le place mediul alcalin, ei preferă numai pH-urile mai acide.
Ce avem de făcut?
Înţelepţii din antichitate spuneau:
“medicus curat, natura sanat”, adică, natura vindecă, medicul face doar
tratamentul. Nici ministerul sănătăţii, nici medicii sau medicamentele nu vor
face în locul nostru exerciţiu fizic zilnic, nu se vor lăsa de fumat şi nu vor
fi atenţi la alimentaţia noastră.
Posibilităţile
noastre terapeutice sunt foarte diverse:
Modificarea alimentaţiei
Să consumăm mai multe alimente
alcaline şi neutre. Aşa sunt zarzavaturile, fructele,
cartofii, laptele nefiert, frişca, derivaţii de soia, gălbenuşul de ou, apa
minerală, ceaiurile medicinale. Relativ neutri sunt: pâinea şi făinoasele din
făină integrală, untul, seminţele, fasolea verde şi mazărea.
Trebuie scăzută cantitatea
alimentelor acide sau producătoare de acizi.
Se evită consumul de carne, cârnaţi, caşcaval, dulciuri, prăjituri, alcool,
cafea, ceai negru, bere, miere sintetică.
Modificarea obiceiurilor alimentare:
Pentru că saliva are un pH alcalin,
este foarte importantă alimentaţia liniştită, mestecarea eficientă şi
amestecarea alimentelor cu saliva. Să consumăm cât mai puţine grăsimi, să nu
mâncăm prea mult şi prea târziu. Trebuie evitat stressul şi ar fi nevoie de cât
mai multă mişcare.
Consumarea preparatelor
alcalinizante suplimentare. În cazul
multor pacienţi dieta în sine nu mai este suficientă, sau evitarea factorilor
agravanţi nu este posibilă. În aceste cazuri se poate recurge la folosirea de
suplimenţi alimentari.
Recomandăm
folosirea suplimenţilor nutritivi
care sunt de origine naturală, asigură aportul necesar de baze şi leagă
surplusul de acizi.
Nu exista oameni buni si oameni rai. Exista oameni care
si-au gasit esenta Divina si oameni care inca o cauta. Exista oameni care sunt
in pace si oameni cu mai multe sau mai putine frustrari. 
